Sfințire prin sacrificiu

Dacă n-ai fost atins de nici o boală
Și n-ai avut măcar..chin de la dinți,
În suflet, cum ar putea să te doară,
Aflând de-ale lui Isus suferinți?!

Dacă nu ai pierdut ființe iubite,
Nici n-ai simțit în inimă, dureri,
Cum să-nțelegi torturile cumplite,
Duse-n Duh de Fiul și Tatăl din cer?

După căderea edenică, omul
Suferă-n viață, cum zboară scânteia,
De-aceea a-ndurat trai greu și Domnul
Ca să-nțeleagă, mai ales, femeia.

Pentru a fi Noul Adam, sfințit,
Printr-o experiență omenească,
A răbdat foame, sete..și-a murit
Ca-n chip desăvârșit să mântuiască!

În multe feluri a fost ispitit,
Dar era Cavalerul fără teamă
Și fără de reproș, însă, smerit,
Ce poate judeca în neprihană!

Cristos este Mare Preot milos,
Miel preacurat, fără păcat,
Căci, singur s-a adus jertfă Isus,
Prin moartea Sa, cu Tatăl ne-a-mpăcat!

Căpetenia Mântuirii noastre,
Rege Sfințit, prin tot ce-a suferit,
Îmbogățit prin viața omenească
Va fi Judecător Desăvârșit!

Tu, vino azi și cazi în adorare:
Sărută mâinile Lui perforate,
Prin pocăință, cere îndurare
Și îți vor fi păcatele, iertate!

Autor: Marinau Daniela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *