Și azi se-aud cântând cocosii

Sunt pământesc, și-n firea pământească
Nimic nu este bun, că-i prea mult “EU”,
Dar mintea mea vrea sa  Îți slujească
Că numai Tu, doar Tu, ești Dumnezeu.

De multe ori, în viața-mi trecătoare,
Am tresărit când a cântat cocoșul;
Eram cuprins de-adâncă remușcare
Că în cântul lui eu auzeam reproșul.

M-am poticnit sub greul crucii mele,
Ades la poală de ispită am adumbrit;
Cocoșul a cântat în clipele acele
Și-n inimă, regretele m-au năpădit.

Și-au mai cântat de multe ori cocoșii
În zori de zi sau amurgit de seară…
Și inima-mi plângea când păcătoșii
Te-acopereau hulind, cu vorbe de ocară.

Vroiam să fug și să mă pot ascunde
De răi… și de lumeștile desfături;
Eu, din mijlocul acestei lumi imunde
Nu Te vedeam, dar Te simțeam alături.

Dar, când ispita mi-a schimbat cărarea,
Cocoșul a cântat atât de mustrător…
Și-am auzit in viersul lui  chemarea:
“Întoarce-te la Mine, fiu risipitor!”

Mi-a răscolit chemarea întreaga fiintă…
Dar, Tu m-ai ridicat cu milă și iubire,
Mi-ai pus în inimă un duh de pocăință,
M-ai mântuit, Isuse, c-o singură privire.

Doamne! Și azi se-aud cântând cocoșii
Dar, în cântul lor, parcă aud mereu
A Ta dorintă vie ce cheamă păcătoșii
Să se întoarcă iar la Dumnezeu. Amin!

Autor: Ioan Vasiu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *