Surioara mică

Într-o zi de primăvară,
M-am trezit c-o surioară,
Era mică, mititică,
Semăna c-o păpuşică.

O privesc cu bucurie…
Parcă-ar fi o jucărie,
Trimisă în dar din cer,
Venită fără s-o cer.

Are ochiii mititei,
Glasul plin de clopotei,
Iar obrazul bucălat
Parcă-ar cere sărutat!

Cât aş vrea s-o ţin la piept…
Dar mai bine să aştept…
Poate va veni mămica!
Uite! Plânge mititica!

Cu un zâmbet fericit
Mama-n fugă a venit:
Puilor, sunteţi sub soare
Sfântă binecuvântare!

Autor: Maria Luca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *