Te chem…

E ziua sfârşită de-acum
Şi noaptea încet se aşterne
Plecat pe genunchi iar Te chem
Stăpân al Iubirii Eterne…
E ceasul când mica odaie
Devine altar de-nchinare
Iar Duhu-Ţi duios mă atinge
Turnând peste mine-alinare…
Mi-e trupul slăbit, obosit
De zbuciumul zilei trecute,
De-atâtea furtuni ce-au bătut
Şi grijuri ades neştiute…
În piept simt cum inima geme
Cuprinsă în ghiare de foc
Şi teama se-ascunde acolo
Jucându-şi fatidicul joc…
E ziua sfârşită de-acum
Dar Doamne, Te vreau lângă mine
S-atingi iar fiinţa-mi plăpândă
Părinte-al iubirii divine…
Să laşi vindecare în trupul
Ce plânge sub greaua povară
Căci Tu poţi aduce lumină
Şi-atingerea Ta înfioară…
Ce sfântă…ce dulce-armonie
Când seara lumina îşi cerne
Iar Domnu-mi vorbeşte prin Duhul
Şi noaptea încet se aşterne…

 

Autor: Maria Luca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *