Trenul

Ca un tren ne este viața
Ce la naștere-a plecat
Din gara cea minunată,
În familii, instalat.

Apoi, pleacă și gonește…
Șuieră în depărtări…
Mai oprește-n cîte-o gară
CuSEMNALE și-așteptări…

Suferințe, bariere,
Mai apar-n calea lui.
Dar sună, merge-nainte
La porunca Domnului.

Bucurii nu sunt prea multe
Căci, el merge pe pămînt.
Dar dureri, o… sunt destule
Însă zboară cu avînt!

Lasă-n urma lui, la vale,
Urme lungi… și-un șuierat…
Trenul vieții, vine, pleacă,
Dar, îți spune răspicat:

– Pregătește-te întruna!
Vine, vine-o sfîntă zi
Cînd în cer, în Gara Mare,
Trenul vieții se va opri!
AMIN

Autor: Sav Simona

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *