Tu, ce-adesea plângi în taină…

Tu, ce-adesea plângi în taină
În tăcerea nopţii reci,
Nu vezi viaţa cum se duce
Şi cu ea, tu te petreci?

Nu te doare neputinţa
De-a iubi… de-a fi iubit
Când în jurul tău vezi oameni
Ce-şi duc traiul fericit?

Tu, ce cauţi un strop de soare
Într-o lume de păcat,
Nimeni nu ţi-a spus vreodată
Că şi tu, poţi fi salvat?

Oare niciodată-n viaţă
De Domnul n-ai auzit?
Mielul ce-a murit pe cruce
Ca să poţi fi mântuit?

Azi opreşte-te din drum
Şi priveşte-n jurul tău…
E atâta frumuseţe
Creată de Dumnezeu!

Şi prin orice fir de floare,
Prin izvorul ce şopteşte,
Printr-o rază, printr-un cânt,
Îţi spune că te iubeşte!

Azi cât încă mai ai viaţă
Ridică spre cer privirea
Cheamă-L în inima ta
Şi primi-vei izbăvirea!

Autor: Maria Luca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *