Umblând prin noapte

Umblând prin noapte, rătăceam, bătând la porți străine,
Și căutam și căutam, un strop de fericire,
Un pic să sorb să beau și eu, nectarul fericirii,
Atâția oameni hop și eu, în apele iubirii.

Am înotat în ape seci, ce dau amărăciune,
Plutind ușor în veci de veci, spre deșertăciune,
Am alergat ca un copil, pe căi îndepărtate,
Și orice pas ce îl făceam, mă îndrepta spre moarte.

Neștiutor și însetat, cu sufletul flămând,
Am colindat și am bătut, la multe uși pe rând,
Și iată toate sau deschis, parcă-nainte să fi zis,
Cu ușile între-deschis, atâția oameni “hai” mi-au zis.

Hai, vino, iată ce ușor, cum se câștigă banul,
Nu trebuie să lucri să câștigi, să stai să iei salarul,
Poți face bani mai ușor, să furi, să-ți faci un viitor,
Dar cu salar de salahor, vei fi mereu un cerșetor.

Și am pornit pe drum în jos, înspre locașul morții,
Alunecând mereu mai jos, în închisoarea morții,
Cu lanțuri multe m-a legat, păcatul todeauna,
Cu furt, cu grele patimi, pofta, ura și minciuna.

Și am rămas sub grea povară, ducând mereu o luptă,
Cu patimi, pofte, multe vicii, care mă frământă,
Și ce voi face, cum să pot, să ies din groapa de păcat?
Căci tot mai mult și mai în jos, în grea mocirlă m-am băgat.

Și am umblat călăuzit, de duhul lumii răzvrătit,
Neâmblânzit, neânfrânat, de duhuri multe greu legat,
Trăiam o viață de păcat, străin de tot ce e curat,
Mergând spre iadu-nflăcărat, robit de pofte și păcat.

Am căutat iubirea, am vrut să fiu ferice,
Și am găsit durerea, și chinul greu amice,
Am căutat iubirea, acestui trup hidos,
Și nu aveam nici gândul, că este la Hristos.

Și colindând cetatea, cu străluciri deșarte,
Rămas-am gol și singur, amăgit de Sarpe,
Și cu dureri, regrete, cu lacrimi de nespus,
Un glas duios și dulce, mă cheamă la Isus.

De ce stai sub povară, sub patimi și blestem ?
De ce mai rătăcești, când vezi că Eu te chem ?
De ce să fi de-a pururi, pierdut o veșnicie,
Când poți să-ți lași povara, la crucea Mea străine.

Pentru trecutul tău, de care ți-e rușine,
Eu am plătit cu moartea, în locul tău străine,
El a venit din slavă, din glorii de nespus,
Și a murit pe-o cruce, între tâlharii, ” Isus”.

Și iată, El te cheamă, așteaptă răbdător,
Să vi la El la cruce, să-ti dea ajutor,
Să-ti ia povara zdrobitoare, ce-ți apasă conștiința,
La Isus la El la cruce, se primește biruința.

Să nu mai umbli rătăcit, de orice vânt de-nvățătură,
Tu ia aminte chibzuit, la tot Cuvântul din Scriptură,
Acolo Domnul revelează, taine ce nu le cunoști,
Cercetând Cuvântul Vieții, pe Isus ai să-L cunoști.

Nu mai căuta salvare, printre oamnei muritori,
Nu există vindecarea, printre cei ce-s trecători,
Doar Isus Hristos, ”Mesia”, Mielul ce a fost junghiat,
Astăzi Ți-a trimis solia, și Îți spune apăsat.

Doar de vi cu pocăință, și cu lacrimi cu regret,
Poți primi în dar credința, și Duhul făgăduit,
Poți fi liber, fericit, Domnul vina Ți-a plătit,
El pe mine m-a iertat, mântuirea-n  dar mi-a dat.

Autor: Mihalca Inut

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *