Urmaşii Domnului Isus!

Oh! Ce viaţă şi ce chinuri!
Cât dispreţ şi suferinţă,
Ce tristeţe şi suspinuri,
Oţet în loc de-alese vinuri
Primesc toate-acele- ,,oiţe”
Care de toţi sunt numite
Urmaşii Domnului Isus!
În ce mod ele-s privite
Şi-n ce mod sunt ponegrite
Privite cu dezgust, de sus!
Toate-acele dragi fiinţe
Ce-au înălţat privirea Sus,
Cât sunt de batjocorite
Şi cum sunt de osândite;
Urmaşii Domnului Isus!

Dar Cuvântul Sfânt ne spune:
Ferice de-acei ce-s gata
Să se lepede de sine,
Să sufere pentr-un Nume
‘N mâna căruia-I răsplata!
Urmaşii Domnului Isus
Sunt pe pământ dispreţuiţi;
Dar, cu cât eşti mai jos pus
Cu-atâta vei fi mai suspus;
Cu cât aici voi suferiţi
Nebuni, pentru Cristos numiţi,
Orice-au făcut şi ce v-au spus
Voi, să fiţi buni şi să-i iubiţi,
Chiar de în râs sunteţi numiţi,
Urmaşii Domnului Isus!

Oh, voi-toţi-cei discreditaţi
Dispreţuiţi şi-nfometaţi
Voi cei ce-aţi fost martirizaţi
Pentru credinţă torturaţi
Timp îndelung întemniţaţi
Legaţi, bătuţi şi-ncătuşaţi
În credinţă tari să staţi.
Pân’ la moarte credincioşi fiţi.
Acum sunteţi glorificaţi
De Domnul binecuvântaţi
Cununa vieţii o primiţi.
Dispreţuiţi ici pe pământ
Glorificaţi în ceruri Sus
S-aveţi în inimă şi-n gând
Pe Dumnezeu şi Duhul Sfânt
Voi, urmaşii Domnului Isus!

Autor: Nanau Adinuta

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *